O POSTARE LUNGA DESPRE BANI

O POSTARE LUNGA DESPRE BANI

Aseara, nu stiu de unde, ca ma concentram pe cu totul altceva, mi-a sarit gandul la bani. Ti s-a intamplat vreodata?

Cand mi se cere parerea pe tema asta mi-o dau cu drag.

Cand mi se cere parerea pe teme de business sau antreprenoriat, de multe ori ma abtin ca nu sunt mare expert, nici consultant.

Antreprenoriatul (ca tot e cuvant la moda), in sensul general inteles, e doar un mijloc prin care se ajunge la bani sau falsa abundenta (fara vrajeala, fii sincer). Daca cineva si-l propune pentru alt motiv …, mie imi scapa.

Eh, hai sa repetam cuvintele astea doua ca sunt bune rau, bani sau abundenta (renuntam la negatie ca nu mai e cazul).

Daca analizam aceste concepte, ca pana la urma asta sunt, ne dam seama ca ele vin cu un strat in spatele antreprenoriatului sau daca vrei, antreprenoriatul este o unealta cu ajutorul carora se poate ajunge la bani, printre altele.

Mai sunt si alte mijloace de genul cum ar fi, a te angaja, a face cariera, a te dezvolta pe tine si a-ti vinde serviciile, a fura, a manipula, a specula, a mosteni bani, a te juca cu manifestarea segmentelor nemanifestate ale campului de posibilitati infinte, si altele.

M-am jucat cu suficient de multe dintre ele incat sa am niste credinte si convingeri ferme, care de obicei se schimba de la zi la zi pe masura ce experimentez )

Na, ca mi-am gasit o eticheta noua si sclipitoare in caz ca ma intreaba cu cineva cu ce skill-uri ma laud … sunt consultant pe probleme de bani si abundenta, dom’le.

Si m-am gndit asa bine ce reprezinta banii in viata mea.

Imediat m-am vazut in fata unui public explicand experienta mea cu banii, cum am inceput sa fac bani la 15 ani vanzand cd-uri cu jocuri, si ce business-uri de succes am avut si cate am falimentat, aceasi poveste pe care o tot repetasem.

Imediat m-a intrebat cineva din public cum ca ce business-uri am falimentat eu.

Pai cea mai mare afacere pe care am falimentat-o sunt eu (si m-am falimentat de vreo trei ori grav), pentru ca am fost mereu cea mai mare afacere a mea.

Felul de a trai abundenta si atrage bani in viata a strans mereu in jurul meu oameni care fac bani, care stiu cum se fac bani, de la care poti invata despre asta.

Am invatat din experienta proprie ca noi niciodata nu avem bani, ci pur si simplu tranzactionam banii altor oameni, care de fapt nu sunt nici ai lor, ci doar o reprezentare a plusului de valoare pe care il aducem in relatia cu ceilalti.

Deci clar, noi niciodata nu avem bani, sau cel putin nu sunt ai nostri, doar pusi in miscare de noi. Cand crezi ca sunt ai tai te cam pacalesti si risti chiar sa creezi un blocaj doar prin faptul ca te agati de ei, impotriva esentei lor care e mereu fluctuanta in functie de valoarea perceputa si in continua miscare.

Ca sa faci bani tre sa intelegi ce reprezinta banii de fapt, o unealta pe care o ghidezi in ce forma sa se manifeste in viata ta.

Atat de simplu.

Bani are absolut toata lumea din jurul tau, de la cersetorul de pe strada pana la mama lu’ Bill Gates, mai multi sau mai putini. E vorba de ce faci tu sa aduci un plus de valoare pentru 7 miliarde de oameni incat o parte din acel flux financiar sa fie ghidat catre tine, ca apoi tu sa il dirijezi cum consideri.

Si bani o sa tot vina atata timp cat pastrezi acest flux in ambele sensuri. E ca la calorifere ca tot a venit iarna, ai robinet de tur si de retur. Daca oricare din ele e inchis, se face frig in casa (a se citi buzunar).

Abundenta, in schimb, e cu totul altceva

E o stare de spirit in primul rand, apoi e o bucata de diapozitiv pe care ti-o montezi frumos asupra perceptiei si privesti totul prin ea cu inima. Si ramane o bucata de diapozitiv pana isi pierde necesitatea pentru ca acea stare de spirit a devenit parte din tine, sau mintea a facut pace cu inima.

Atunci cand porti acest frumos filtru asupra perceptiei, sau cand devine parte din tine, incep sa vina bani dar acestia devin ceva secundar, ceva ce e comun, un fapt caruia nici nu ii mai acorzi importanta, atat de natural. Si banii chiar ca sunt un lucru secundar care vine la pachet cu abundenta.

Despre abundenta pot vorbi mult si bine dar am decis sa fie separat subiectul unei postari. Pana atunci intelege ca vine din libertate.

In schimb, referitor la business-uri, daca tot a inceput sa vorbeasca gura fara mine, este destul de simplu si interesant de observat care dintre ele sunt structurate pe principii de forta si care pe principii de putere. Este o diferenta fina dar importanta de inteles (recomand lucrarile lui David Hawkins).

Diferenta e simpla.

Cele pe principii de forta, desi cresc repede si arata fabulos din exterior se prabusesc sub greutatea proprie (vezi Impriul Roman), sunt inghitite sau cumparate pentru ceea ce reprezinta ele in esenta lor, cautare de bani.

Mai gasesti si normalitatea (adica in concordanta cu natura), care a devenit atat de rara incat e extraordinara cand o reperezi cu ochiul si admiratia.

Vorbesc despre acel tip de “business” care este mai mare decat business-ul in sine, in care “antreprenorul” intelege ca acel “business” nu e de fapt al lui ci ca doar trece prin mainile lui, ca isi lasa amprenta unicitatii asupra lui si ca este mijlocul prin care isi aduce temporar contributia.

Cand apare altul care poate sa faca lucrurile mai bine, “antreprenorul normal” ii face loc zambind cu toti dintii, realizand ca oricum nu o facea pentru el, si ca acum poate sa-fi foloseasca timpul si creativitatea in alta directie.

Bai nene ba, hai sa facem o armata d-antreprenori d-astia si va jur ca schimbam lumea!

Pana atunci ia decizia pentru tine referitoare la bani si abundenta. Daca ti se pare ca n-am lamurit suficient problema zi-mi si mai postez pe subiect.

Eu as propune insa sa declari stare generala de abundenta. Depinde cat tipi de tare si cu ce gura, ABUNDENTAAAAAA !!! ca s-ar putea sa te miri si sa ceri aceluiasi “ospatar”, umbrela.

V-am pupat si spor la … bani?

 

scris de Ciprian Jdera